La badea Ion, vestit că era un om gospodar, vine un reporter care îl roagă să descrie una dintre zilele lui obişnuite de lucru.
- Păi, cum crapă de ziuă, nu mai pot ţine geană pe geană, îşi începe badea Ion povestea. Şi mă scol.
- Care-i primul lucru pe care îl faci, bade Ioane? întreabă reporterul.
- Primul lucru pe care-l fac e să beau un păhărel de vişinată, fiindcă am gura amară. După care merge foarte bine o cinzeacă de trăscău…
- Stai, bade, stai puţin, intervine reporterul. Nu-i bine să spui că bei aşa de dimineaţă, tocmai dumneata, care eşti un model în sat pentru vrednicie. Nu cadrează, ce impresie îşi vor face cei tineri? Cel mai bine e să spui că citeşti ceva, te culturalizezi. Să reluăm cu setea de cultură a ţăranului român.
Badea Ion îl privi ponciş, dar reluă ascultător:
- Dis-de-dimineaţă sunt curios ce s-a mai petrecut în lumea asta mare şi citesc un ziar. După care, fiindcă am gura amară, iau un păhărel de vişinată, apoi unul de trăscău, să-mi pună sângele în mişcare…
- Stai, nea Ioane, că nu-i bine! sare reporterul. Trebuie s-o luăm de la capăt. Bade, lasă-ncolo băutura, că nu de asta ne arde. Mata trebuie să arăţi că eşti însetat de cultură, nu de rachiu. În loc să zici că bei ceva, înlocuieşte cu “citesc” ceva. Zi de la început!
Ascultător, cum îl ştim, badea Ion se conformă:
- Când încă nu se luminează bine de ziuă, iau un ziar, să văd ce noutăţi sunt, după care mai frunzăresc o revistă, două, ca să mă pregătesc de o nouă zi de lucru, după care mă duc la câmp. Şi dau eu ce dau cu sapa, dar parcă tot aş citi ceva. Şi iau din straiţă romanul pe care l-am luat cu mine şi citesc un capitol. După care dă-i şi sapă. Şi, când şi când, mai citesc o pagină… Pe la amiază aşa, mă opresc şi mă trag la umbră, să mănânc ceva. Şi citesc, că doar de-aia am luat romanul cu mine. După care iar cu sapa, iar o pagină, două, până se termină cartea…
- Deci citeşti un roman într-o zi de muncă? întreabă reporterul.
- Nu, două! precizează badea Ion, că tare sunt însetat de cultură. Scot din straiţă a doua carte şi, pagină cu pagină, până se înserează, o termin şi p-asta. Atunci las şi sapa din mână şi mă întorc în sat. Şi deja e ora la care trebuie să mă întâlnesc cu Gică, un prieten de-al meu, şi el cititor fruntaş, pe care-l găsesc la bibliotecă…
- Şi iar cu cartea, bade Ioane… Dar cam mult citeşti, nu-ţi cauzează? întreabă reporterul.
- Aşa m-am obişnuit. Şi apoi nu-l pot lăsa singur pe Gică. Şi radem împreună un raft de bibliotecă, până noaptea…
- Şi ce tot citiţi atâta? întreabă reporterul.
- Orice, nu suntem pretenţioşi, literatură universală. Dar trebuie să ne oprim, că închide cam devreme la bibliotecă. Plecăm ultimii de acolo…
- Şi acum, fiecare la casa lui, la familii… sugerează reporterul.
- Nu, e devreme, protestează badea Ion, nu ne-am săturat de citit…
- Bine, dar s-a închis şi biblioteca, nu mai ai ce citi! Te duci acasă…
- Stai să vezi! Cum cărţile din straiţă le-am dat gata şi biblioteca s-a închis, ne ducem la Gogu, că are tipografie…
Particip la Happy Weekend.
The post Setea de cultură a ţăranului român appeared first on Javra.
